Categorie: Diverse
Interviuri de colecție, Rodica Ciocârtău, meșter popular
Interviuri de colecție Invitat: Neculai Dolhescu, meșter popular din Pipirig, Neamț
Tur Virtual Camera Deputaților – Palatul Parlamentului
Camera Deputaților din România este una din cele două camere a Parlamentului bicameral al României. La fel ca și cealaltă cameră, Senatul, Camera Deputaților este aleasă prin vot universal, liber, secret și direct de către cetățenii cu drept de vot ai României. În prezent, Camera Deputaților din România se află alături de Senatul României în Palatul Parlamentului din București.
Pornind de la o idee mai veche, clădirea Palatului Parlamentului a fost construită în vremea lui Nicolae Ceauşescu într-o perioadă cu mari privaţiuni economice. Tendinţa dictatorului era, pe de o parte, de a concentra într-o singură clădire toate organele centrale ale statului, iar pe de alta, Ceauşescu îşi dorea o locuinţă sigură din punct de vedere seismic, care să reziste şi unui eventual atac nuclear. Clădirea a fost construită cu materiale aproape în întregime româneşti, printre care : 1.000.000 mc de marmură, 550.000 tone de ciment, 700.000 de tone de oţel, 2.000.000 de tone de nisip, 1.000 tone de bazalt, 900.000 mc esenţe de lemn, 3.500 tone de cristal, 200.000 de mc de sticlă, 2.800 de candelabre, 220.000 mp de covoare, 3.500 mp de piele.
Întreaga construcţie este rezultatul efortului a peste 100.000 de oameni, cu aproape 20.000 de muncitori ce lucrau în trei ture 24 de ore pe zi, în perioadele de apogeu. De asemenea, între anii 1984 – 1990, 12.000 de soldaţi au participat la construcţie.
În urma campaniei de urbanizare, la scurt timp după cutremurul din 1977, şi a prieteniei cu Kim Ir Sen, conducătorul Nord Corean, Ceauşescu a iniţiat planul de a construi un nou centru politico-administrativ, pe zona dealului Uranus, partea înaltă a cornişei Dâmboviţei confirmată de specialişti ca fiind sigură pentru construcţia unor clădiri monumentale.
Începând cu 1980 s-a demolat o suprafaţă reprezentând a cincea parte din Bucureşti (4,5 km lungime şi 2 km lăţime), suprafaţă echivalentă cu câteva arondismente ale Parisului sau cu suprafaţa Veneţiei.
Deşi proiectul iniţial avea 80.000 mp, Casa Poporului a avut o arie desfăşurată de 5 ori mai mare.
Au fost distruse 20 de biserici, 8 au fost translatate, 10.000 de locuinţe au fost demolate, iar peste 57.000 de familii au fost evacuate. Au fost demolate: Mănăstirea Văcăreşti, Dealul sacru pentru istoria Bucureştiului de la Mihai Vodă, Spitalul Brâncovenesc, primul institut medico-legal din lume, Hala Unirii, Opereta din Piaţa Senatului, Arsenalul Armatei şi Muzeul Militar Central.
La 27 de ani de la Revoluţie, clădirea care se dorea o construcţie care să preamărească socialismul, comunismul şi totalitarismul este astăzi simbol al democraţiei prin intermediul instituţiilor pe care le găzduieşte (Camera Deputaţilor, Senatul, Consiliul Legislativ, Curtea Constituţională).
Tur Virtual
Poză „wikipedia.org”
Grădina Botanică „Dimitrie Brandza”
Grădina Botanică din Bucureşti a fost înfiinţată ca instituţie în anul 1860, pe lângă Facultatea de Medicină şi Farmacie, de către doctorul Carol Davila. Decretul de înființare a fost semnat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza la data de 5 noiembrie. La acea dată, Grădina Botanica ocupa o suprafaţă relativ mică (7 ha) și era localizată în partea stângă a Şoselei Cotroceni. Amenajarea adecvată a acestui spaţiu, ca bază didactică şi de cercetare, a fost realizată sub conducerea priceputului botanist Ulrich Hoffmann, ca prim director al acestei instituţii.
Poză „wikipedia.org”
Observatorul Astronomic, Institutul Astronomic al Academiei Române
Institutul Astronomic al Academiei Române a fost înființat în 1990 prin unirea a trei observatoare astronomice, cele din orașele București, Cluj-Napoca și Timișoara.
Poză „astro.ro”
Teatrul “C.I. Nottara”
În anul 2012, Teatrul Nottara a comandat un amplu studiu de piaţă despre „Publicul bucureştean de teatru”. Realizat de IMAS, pe un eşantion de 800 de respondenṭi, acesta ne-a oferit informaţii foarte importante despre felul în care suntem percepuṭi de publicul nostru şi mai ales despre aṣteptările sale.
Am aflat astfel că primul lucru pe care majoritatea celor intervievaṭi îl asociază cu Nottara-ul este „teatrul de pe bulevard”, ca urmare a amplasării noastre favorabile, pe o arteră principală, Magheru.
Am aflat cu bucurie că teatrul nostru este pe locul al doilea în topul preferinţelor publicului bucureştean. Am încercat acelaṣi sentiment când am regăsit o parte dintre actorii noşti pe lista celor mai apreciaţi performeri români. Şi ne-a fost confirmată intuiṭia că publicul bucureştean preferă comedia, două treimi dintre respondenţi exprimându-şi preferinţa pentru acest gen.
De aceea, Teatrul Nottara, care îṣi respectă publicul, doreşte să răspundă acestei nevoi culturale şi şi-a adaptat oferta de spectacole, integrând o serie de comedii de bulevard în repertoriu. Deşi această specie a genului comic nu este apeciată, în ultimul timp, la justa ei valoare, de către oamenii de teatru, noi o considerăm o specie teatrală viabilă, cu condiţia unor realizări scenice impecabile.
Realizările Teatrului Nottara din ultimii patru ani se regăsesc la fiecare din secţiunile site-ului, pe care vă invităm să le vizitaţi.
Teatrul C.I. Nottara funcţionează ca o instituţie de spectacole de repertoriu (cf. Ordonanţei Guvernului nr. 21 din 31 ianuarie 2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic, cu modificările şi completările ulterioare), cu un colectiv artistic care are în componenţa sa 35 de actori angajaţi, doi regizori, un scenograf, şi cu o echipă tehnică şi administrativă de 85 de membri.
În fiecare stagiune, repertoriul cuprinde în jur de 25 de titluri cumulat pe cele două scene, atât la Sala Horia Lovinescu – cu o capacitate de 339 de locuri şi o scenă italiană (deschidere: 7,40m; adâncime: 8,40m), cât şi la Sala Studio – George Constantin – un spaţiu elegant şi funcţional cu maximum 100 de locuri (dimensiunile scenei de aproximativ: deschidere – 7m; adâncime: 7,5m).
Poză „wikipedia.org”
Catedrala Notre-Dame din Chartres
Catedrala Notre-Dame de Chartres [nɔtʀə ˈdam də ˈʃaʀtʀə] este o biserică romano-catolică situată în orașul francez Chartres, aflat la 80 de kilometri sud-vest față de Paris. Ea este catedrala Episcopiei de Chartes și este considerată a fi cea mai reprezentativă, completă și mai bine conservată catedrală în stil gotic. În 1862 a fost înscrisă pe lista monumentelor Franței, iar în 1979 a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Încă de la începutul Evului Mediu exista o catedrală la Chartres. Construită în stil romanic aceasta era un important loc de pelerinaj. Importanța sa se datora faptului că în catedrală se afla o raclă ce conținea tuncia Fecioarei Maria (Sancta Camisa) pe care o purta când l-a născut pe Iisus. Legenda spune că relicva a fost dăruită în anul 876 de către Carol cel Pleșuv primind-o la rândul său de la Constantinopol sau se spune că a fost dăruită mult mai devreme de Carol cel Mare în urma unei presupuse cruciade la Ierusalim, fapt neconfirmat istoric. Indiferent de origini, relicva a dat orașului Chartres un statut important, sute de pelerini venind de departe pentru a se ruga aici mai ales în ziua de 25 martie de Buna Vestire.După ce catedrala a ars în anul 1020, a fost construită una nouă, mult mai mare, tot în stil romanic. Lucrările au fost coordonate de către episcopul Fulbert. Ea a supraviețuit unui alt incendiu din anul 1134, dar în 1194 a fost distrusă în urma unui fulger ce a lovit unul dintre turnuri, catedrala luând foc instantaneu. Cu toate acestea Sancta Camisa a fost salvată, fiind considerată o minune a Fecioarei Maria.Construcția actualei catedrale în stil gotic a început în anul 1194, finanțarea lucrărilor fiind făcută din donații venite din întregul regat. Una dintre cele mai importante caracteristici ale acestei catedrale este timpul scurt în care a fost construită, de 26 de ani, lucrările fiind finalizate oficial în 1220. Pe data de 24 octombrie 1260, catedrala a fost sfințită în prezența regelui Ludovic al IX-lea și a altor membri ai familiei regale franceze.
Tur virtual
Poză „wikipedia.org”
Catedrala St. Patrick – New York, SUA
Catedrala Sfântul Patrick (în engleză St. Patrick’s Cathedral) este o biserică romano-catolică din SUA, sediul Arhiepiscopiei de New York, fiind situată pe 50th Street și Fifth Avenue in Manhattan, vizavi de Rockefeller Center. Terenul pe care este construită actuala catedrală a fost cumpărat la data de 6 martie 1810 cu suma de 11.000 dolari, cu scopul de a clădi o școală catolică iezuită. Școala a fost vândută în anul 1813 abatelui Augustin LeStrange, care fiind prigonit în Franța s-a refugiat în America. După căderea lui Napoleon călugării trapiști se reîntorc în Franța în 1814 și restituie terenul diecezei catolice din New York. Această episcopie a fost întemeiată de papa Pius al IX-lea la data de 19 iulie 1850 sub egida episcopului John Joseph Hughes care inițiază construirea unei catedrale noi, cea veche fiind distrusă de un incendiu în anul 1866. Pentru amănunte legate de vechea catedrală vezi: St. Patrick’s Old Cathedral.Catedrala nouă a fost terminată în anul 1878 fiind una din cele mai vechi biserici din New York. Cea mai veche biserică romano-catolică din oraș este Trinity Church, cu serviciu religios în limbile engleză și spaniolă.
Tur virtual
Poză „wikipedia.org”